Încrâncenarea defilării

Daniel Mureşan

De fiecare dată, de 1 Decembrie am o dilemă: de ce defilarea armatei e un motiv de mândrie. Tancurile și avioanele de luptă trebuie etalate de Ziua Națională? Adică trebuie să arătăm că putem omorî oameni? Nu mai bine facem ca acea zi să fie una de bucurie, de sărbătoare? Pe vremea împușcatului, chiar și în perioada regală, defilau muncitorii, cofetarii sau frizerii. Azi trebuie să fim încrâncenați, să arătăm cât armament avem care omoară oameni. De fapt, nici această mândrie nu e prea ok, având în vedere că din punct de vedere militar suntem depășiți de țări ca Myanmar, Nigeria sau Algeria.
De 1 Decembrie, unde e poporul? Stă pe margine, hrănindu-se cu discursuri patriotice care mai dau un dram de speranță celor care atâta pot. Boborul se uită la tribuna oficială, plină de îmbuibați, ce numai patrioți nu sunt. Își pun eșarfa tricoloră doar la sărbători, după care reintră în pielea lor, adică mint și fură.
Țării mele îi doresc să fie dreaptă și frumoasă! Și toată viața mea voi face tot ce îmi stă în putință să fie așa. Dar nu mă puneți să îmi pun tricolorul pe toate părțile corpului, să recit din citate fără substanță. Prefer ca memoria înaintașilor să o fac în liniște, cu simplitate. Nu cu declamații isterice patriotarde. În locul zgomotului de șenile prefer să las liniștea să vorbească. În liniște se simte cel mai puternic sacrificiul.
Defilările de azi nu cinstesc memoria martirilor. Sunt o scenă deschisă a politicienilor ce își spoiesc imaginea în oglinda unei sărbători naționale. Nu îmi plac paradele, vreau recunoștință. În loc de festivism, prefer meditația. O paradă cu forță și epatare, nu seamănă semințe de pace. Armele de acolo pregătesc terenul pentru război.
Îmi doresc o pace curată, care să învăluie acest Pământ cu o promisiune de Lumină. Sub sabia lașității și a dorinței de înavuțire, călăii luminii aplaudă defilările, adică uciderea speranței și a armoniei. E timpul să construim pacea cu iubire și înțelegere, nu cu cadența bocancilor din parade. În locul defilărilor de forță, haideți să ascultăm șoapta vieții, să încercăm să fim mai buni, mai luminoși, mai demni pentru această lume.
Ziua Națională trebuie să fie un moment care să ne amintească cine suntem, cu bune și cu rele, de unde venim și unde ne aflăm astăzi. Să fie o clipă de adevăr, nu un pretext de artificii sau fasole cu cârnați, să fie o chemare pentru demnitate și dreptate. Așa ar trebui să sărbătorim!